marți, 28 aprilie 2015

Economia reală

Definiţie: Ramura economiei care produce bunuri şi servicii, în contrast ostentativ cu economia pe hârtie, ori ramura financiară a economiei, care se ocupă cu tranzacţii pe piaţa financiară.
Altfel spus, economia pe hârtie se referă la instrumentele financiare complexe cum au fost derivatele ipotecare americane care generau PIB pe hârtie fără nici o acoperire în bunuri sau servicii.
Cum a denaturat Băsescu termenul, parte a strategiei de a-i învrăjbi pe români, episodul privaţi contra bugetari: “În momentul de faţă în economia reală lucrează maximum trei milioane de oameni. Economia reală este cea care s-a restructurat puternic în anul 2009 şi primele luni ale anului 2010. Ea a reacţionat corect la criză. Cel care nu a reacţionat corect la criză este statul, care nu şi-a diminuat consistent cheltuielile. Şi, ca să fiu plastic - este o imagine care îmi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel, care este economia românească".
Pentru Băsescu economia reală este economia privată, chiar dacă ea include economia pe hârtie din definiţie, iar economia fictivă, pe hârtie, e statul. Pentru exemplificare:
  • Un profesor bugetar face parte din economia fictivă în timp ce un profesor la o şcoală privată sau un trainer, din economia reală;
  • Un doctor este în economia fictivă dar un doctor la o clinică privată este în cea reală;
  • Un poliţist este fictiv dar un paznic este real;
  • Un angajat la finanţe este fictiv; un angajat la o bancă este real;
  • Un guvern este fictiv dar consiliul de administraţie al unei firme este real;
  • Un preşedinte este fictiv dar un director este real...
Şi exemplele pot continua cu absolut toate categoriile de bugetari pentru care vom găsi corespondent în firmele private. Pentru că, ceea ce oferă mai toate slujbele din sistemul de stat sunt servicii. Iar serviciile, alături de bunuri sunt cele care definesc economia reală.
Ramâne întrebarea daca această confuzie a fost făcută din neştiinţă sau cu scopul precis de a-i mobiliza pe privaţii reali împotriva bugetarilor fictivi şi a le arăta de unde ni se trage tot răul. Oricum, parţial s-a prins.

luni, 27 aprilie 2015

Cel mai prost guvern din lume




Înainte de criză speram cu toţii că într-o zi va fi şi la noi ca în Vest. Unii, care au pierdut alegerile, ne promiteau că vom fi a şaptea economie a Europei. Alţii, care au câştigat alegerile, promiteau salariu mediu de 950 de euro si pensie medie de 405 euro.


A trecut criza şi nimeni nu mai speră acum la bunăstarea din Vest.


Mulţi n-am înţeles nici acum de ce a venit criza pe la noi. Ne-au spus ceva despre creditele ipotecare americane şi datoria mare a Greciei, despre deficitul bugetar lăsat de Tăriceanu în vremuri de creştere economică, despre numărul mare de bugetari şi pensionari şi numarul mic de angajaţi în „economia reală” şi despre creditul cu buletinul şi deficitul balanţei comericiale (importam mai mult decât exportam).


Trecând peste toate aceste cauze şi justificări greu cuantificabile, există o metodă simplă de a măsura performanţa guvernului Băsescu-Boc. Vom compara rezultatele creşterii economice cu estimările făcute la începutul fiecărui an de FMI. În toate estimările, FMI a luat în considerare toate aspectele (justificările) enumerate mai sus (deficit bugetar, deficit al balanţei comerciale, număr mare de bugetari, etc.). Apoi, vom compara diferenţa dintre estimare si rezultat în România, cu aceeaşi diferenţa în celelalte ţări din Centrul si Estul Europei şi din alte economii în curs de dezvoltare ale lumii.

2009


Anul 2009, un an dezastruos pentru România, PIB -7,1%, nu îl voi compara tocmai pentru că în estimările FMI nu era probabil luată în considerare gravitatea crizei.


2010


Aşadar, în Europa Centrală şi de Est (tabelul de mai jos) România este singura ţara cu estimare de creştere care a obţinut scădere economică. O singură altă ţară, Letonia, a mai înregistrat scădere economică, -0,3%, după o estimare mult mai drastică, -4,0%. Cea mai bună performanţă: Lituania – estimare -4,0%, rezultat +1,3%.


2010
Romania
Media CEE
 
Polonia
Cehia
Slovenia
Slovacia
Ungaria
Bulgaria
Estonia
Lituania
Letonia
PIB(Estimare)
0.5%
-0.8%
 
2.1%
1.8%
1.7%
1.3%
-1.0%
-2.5%
-2.6%
-4.0%
-4.0%
PIB(Rezultat)
-0.9%
1.9%
 
3.7%
2.3%
1.2%
4.8%
0.8%
0.7%
2.5%
1.3%
-0.3%
Estimare – Rezultat
-1.4%
2.7%
 
1.6%
0.5%
-0.5%
3.5%
1.8%
3.2%
5.1%
5.3%
3.7%


 
Comparând cu alte ţări în curs de dezvoltare din lume observăm acelaşi rezultat. Celelalte ţări au depăşit prognoza FMI de creştere economică în medie cu 2,7%, aceeaşi medie ca şi în cazul Europei Centrale si de Est. România a avut o scădere a economiei de 1,4% relativ la prognoză.


2010
Romania
Media
 
China
India
Brazilia
Rusia
Indonezia
Egipt
Chile
Turcia
Mexic
Malaesia
Africa de Sud
PIB(Estimare)
0.5%
1.9%
 
9.0%
6.4%
3.5%
1.5%
4.8%
4.5%
4.0%
3.7%
3.3%
2.5%
1.7%
PIB(Rezultat)
-0.9%
4.6%
 
10.4%
10.3%
7.5%
4.5%
6.2%
5.1%
5.8%
9.2%
5.1%
7.4%
3.1%
Estimare - Rezultat
-1.4%
2.7%
 
1.4%
3.9%
4.0%
3.0%
1.4%
0.6%
1.8%
5.5%
1.8%
4.9%
1.4%

 
Iată şi un grafic care sumarizează datele din cele două tabele:


 

Alegerea ţărilor comparate este preluată dintr-un studiu al RSM International, „Economic Growth Prospects in Central and Eastern Europe”. Nici o ţara nu a fost adaugată sau omisă.



2011


Trecând la anul 2011 o altă comparaţie pe date preluate tot de la FMI, ne arată cum a fost distrus potenţialul de creştere economică a României. În fiecare an, FMI prognozează creşterea economică pe următorii doi ani. Aşadar, pentru 2011, avem o estimare făcută la începutul anului 2010 şi una la începutul anului 2011. Graficul următor prezintă diferenţa între cele două estimări, mai exact, arată schimbarea prognozei de la un an la altul.




Mai departe, alte date ne arată cum suntem minţiţi de statistică înaintea alegerilor cu „cea mai mare creştere din Europa”. Creşterea PIB-ului pe 2011 raportată iniţial a fost 2,5%. Ulterior, ea a fost rectificată la 1,1%. O diferenţă de 1,4%. Graficul următor arată rectificarea comparativă cu ţările analizate.




Rezultatul final pe 2011 raportat la estimarea din 2010:




Cu noi înşine 2006-2014


O ultimă comparaţie. PIB-ul obţinut în fiecare an relativ la estimarea FMI cu un an înainte (albastru) şi estimarea la începutul anului (roşu). Vedem clar cum se suprapune „performanţa” peste perioada guvernului Băsescu-Boc. În toate celelalte perioade rezultatul a fost peste aşteptări.




Cu un potenţial de creştere economică de 5%, România ar fi avut în 2012 un PIB cu 21,5% mai mare decât în 2008. Rezultatul perioadei 2008-2012: PIB cu 6,2% mai mic şi una din puţinele ţări din lume care încă nu revenise la nivelul dinaintea crizei. Majoritatea au atins acel nivel încă din 2010. Scăderea faţă de potenţial în cei patru ani în care Băsescu a avut toată puterea: 30%.


Câteva opinii:


Măsurile anului 2010 (reducerea salariilor bugetarilor şi creşterea TVA) au fost dezastruoase. Economia a intrat într-o groapă din care nu a mai ieşit nici în următorii ani.


Magnitudinea reducerii salariilor bugetarilor, 25%, în particular, a fost o măsură şocantă, nemaiîntâlnită, care pe lângă efectul direct, a zduncinat încrederea tuturor: consumatori, investitori români şi străini deopotrivă. Nimeni nu investeşte vreun ban într-o ţară care stă atât de rău încât taie salariile cu 25%. Nimeni nu creează locuri de muncă. Nimeni nu planifică să majoreze producţia când semnalul este că oamenii nu vor mai avea bani să cumpere. Dimpotrivă, toate firmele se gândesc cum să reducă cheltuielile şi personalul pentru a supravieţui.

Scăderea încrederii are un efect de spirală. Scade încrederea, oamenii cumpără mai puţin, firmele vând mai puţin, firmele concediază, scade puterea de cumpărare, scade încrederea, oamenii cumpăra si mai puţin, etc.


Ce a fost în mintea lui Băsescu când a aplicat acest şoc României? Un calcul rudimentar: dacă îi convinge pe privaţi împotriva bugetarilor va avea câştig electoral. Dezbină şi stăpâneşte. În plus, banii bugetarilor vor fi redirecţionaţi către „investiţii” = „contracte cu statul”. Din salariul bugetarilor guvernul nu poate fura. Doi iepuri dintr-o lovitură.


„Dacă nu sunteţi atenţi, ziarele vă vor determina să urâţi oamenii care sunt oprimaţi şi să-i iubiţi pe cei care îi oprimă.”                           Malcolm X


România a alocat pe vremea lui Boc cel mai mare procent din PIB investiţiilor dintre toate ţările Uniunii Europene. Ideea investiţiilor este că generează creştere economică. Dar pentru măsurarea creşterii economice vedeţi din nou graficele comparative de mai sus. „Investiţiile” lui Boc nu au generat creştere economică deoarece au fost, de fapt, „contracte cu statul”. Dacă banii ar fi rămas la bugetari, aceştia i-ar fi cheltuit în economia reală, stimulând-o, nu i-ar fi transferat într-un off-shore.




Potenţialul creşterii economice a fost afectat pe termen lung. Acesta s-a redus de la 5% înainte de criză la sub 2% la sfârşitul guvernării Boc şi cu greu va urca din nou. Amintiţi-vă că în economie, încrederea este ingredientul de bază fără de care nu se poate progresa. Firmele vor produce mai mult numai după ce oamenii vor putea cumpăra mai mult şi toate se vor întâmpla numai când încrederea va reveni.



 „Nu înfigi cuţitul în spatele cuiva douăzeci de centimetri, iar apoi îl retragi cincisprezece şi spui că faci progrese.”                           Malcolm X


  

Follow by Email